În inima unui București care nu încetează să-și releve straturile dese ale trecutului, Casa Gheorghe Tătărescu se impune nu doar ca un simplu edificiu, ci ca un fragment palpabil de memorie. Este o vilă interbelică ce consemnează un deceniu de putere, ambiții și compromisuri politice, o amprentă discretă a elitei capitalei care își lega destinele de destinul țării. Mai mult decât o locuință, această casă insuflă încă ecouri ale unei epoci în care arhitectura era limbaj și simbol, iar spațiul destinat unui prim-ministru vorbea despre ethosul unei culturi politice nu lipsite de tensiuni. Astăzi, sub denumirea de EkoGroup Vila, această construcție capătă o nouă viață, oferind un cadru cultural care păstrează și nu șterge urmele unei istorii complexe.
Casa Gheorghe Tătărescu din București: martor al unei epoci și renașterea în EkoGroup Vila
Figura lui Gheorghe Tătărescu, politician și prim-ministru al României în două rânduri, este strâns legată de această vilă situată pe Strada Polonă, nr. 19, un refugiu discret al elitei interbelice bucureștene. Această reședință, un veritabil spațiu al echilibrului și al simbolurilor cotejene, a traversat secolul XX într-o convoluție dramatică – de la epicentrul deciziilor politice la marginalizare și degradare sub comunism, apoi la controverse postdecembriste, până la recuperarea recentă ca spațiu cultural deschis controlat, cunoscut astăzi drept EkoGroup Vila.
Gheorghe Tătărescu: omul și epoca sa
Gheorghe Tătărescu (1886–1957), a cărui operă politică nu poate fi redusă la simplificări, a fost o prezență cheie în tumultuoasa politică românească interbelică și imediat postbelică, reprezentând un tip inteligent de politician principial, dar compromis adesea cu realitățile puterii. Jurist avizat, doctorat în Paris cu o teză incisivă despre regimul parlamentar și electoral al României, el denunța încă de tânăr „minciuna electorală” și pleda pentru vot universal autentic, anticipând fragilitatea sistemului democratic românesc.
În fruntea guvernului între 1934–1937 și 1939–1940, Tătărescu a navigat un teritoriu contrafactual, între modernizare și autoritarism, influențat de relațiile complicate cu regele Carol al II-lea și marile convulsii geografice și politice ale momentului – cedarea Basarabiei, refugierea în fața fascismului ascendent. De la înăbușirea revoltei de la Tatarbunar până la semnarea Tratatului de Pace de la Paris în 1947, conturul carierei sale relevă o figură a compromisului și a strategiei, nici ideală, nici trufașă, dar profund ancorată în istoria României secolului XX.
Casa ca extensie a puterii și a modestiei personale
În această biografie, casa devine mai mult decât decor: este relieful palpabil al unui stil de viață politic și familial. Reședința de pe Strada Polonă nu impresionează prin dimensiuni, ci prin proporție și atmosferă. Spre deosebire de alte reședințe ale unor contemporani politici – spații monumentale, ostentative – această vilă adoptă o scară modestă, o austerețe calibrată, reflectând o concepție despre putere ca responsabilitate, nu ca spectaculos exces.
Biroul premierului, ascuns la entre-sol, accesibil printr-un portal lateral inspirat de vechile biserici moldovenești, sintetizează această atitudine: un spațiu restrâns, discret, fără megalomanie. Funcția publică pare aici să suporte organul privat, nu să-l dominate. În această distribuție, casa vorbește o limbă a reținerii și a echilibrului între viața publică și intimitate, valorificând proporțiile ca o etică a spațiului.
Arhitectura Casei Tătărescu: un joc rafinat de mediteranean și neoromânesc
Casa este un exemplu remarcabil de arhitectură interbelică în care influențele mediteraneene se împletesc cu elemente definitorii ale neoromânismului, într-o reinvenție a tradiției arhitecturale filtrată de modernismul rafinat. Proiectul s-a conturat în două etape: conceptul inițial aparține arhitectului Alexandru Zaharia, iar apoi a fost rafinat de Ioan Giurgea, asociatul său, între 1934 și 1937.
- Firma arhitecților a oferit clădirii un ansamblu de proporții echilibrate, evitând simetria rigidă și privilegiind un echilibru viu, specific unui limbaj arhitectural nou pentru București.
- Portaluri tratate în spirit moldovenesc, coloane filiforme cu variații subtile de stil și o compoziție fațadală care comunică o eleganță delicată, definitorie pentru epocă.
- Un element care nu trebuie neglijat este șemineul creat de sculptorița Milița Pătrașcu, eleva lui Constantin Brâncuși, prietenă apropiată a Arethiei Tătărescu. Șemineul, încadrat de o absidă neoromânească, este o formă de dialog între tradiție și modernitate.
- Ancadramentele ușilor, tot cu semnătura Miliței Pătrașcu, întregesc această conversație artistică, creând o atmosferă în care sobrietatea devine expresie culturală.
Aspectele tehnice ale finisajelor – feronerie de alamă patinată, parchet din stejar masiv din esențe diferite – contribuie la o calitate discretă, fără surplusuri ostentative. Ele vorbesc despre o construcție în care fiecare detaliu a fost atent gândit, reflectând o standardizare înaltă a rafinamentului arhitectural interbelic.
Arethia Tătărescu: silueta culturală din umbra clasei politice
Nu poate fi înțeleasă Casa Gheorghe Tătărescu fără a recunoaște influența profundă a Arethiei Tătărescu, „Doamna Gorjului”. Ea nu a fost doar soția omului politic, ci un reper cultural și social în epocă. Implicată în societăți de binefacere și în renașterea meșteșugurilor Olteniei, Arethia a jucat un rol crucial în susținerea artei românești, sprijinind personalități ca Brâncuși și contribuind la realizarea ansamblului de la Târgu Jiu.
În contextul Casei din Polonă, Arethia a vegheat ca proiectul să păstreze o coerență estetică și o sobrietate conformă statutului familiei. Titulară oficială a dosarelor de autorizare, ea a exercitat o supraveghere discretă, dar fermă, care a evitat capcanele opulenței inutile și a recurs la un echilibru auster, tocmai pentru a reflecta valorile unei elite politice moderate.
Ruptura comunistă și declinul simbolic al spațiului
Odată cu prăbușirea carierei lui Gheorghe Tătărescu în 1947 și instaurarea regimului comunist, casa și-a pierdut cuvântul. În această nouă ordine, locuințele foștilor demnitari erau reclasate nu ca elemente de patrimoniu, ci ca simboluri ale unor vremuri „compromise”. Naționalizările și redistribuirile forțate au comportat intervenții administrative impuse, adesea brutale, aducând degradări care au subminat proiectul arhitectural inițial.
În anii ’50 și ’60, casa a fost supusă unor modificări funcționale, pierzând legătura dintre interior și grădină, iar finisajele originale au fost deteriorate în lipsa unei politici coerente de conservare. Gradul relativ de protecție a clădirii a fost un noroc în comparație cu alte rezidențe distruse, însă soarta sa ilustrativă a reflectat marginalizarea istorică a lui Tătărescu însuși, figură calofilă pentru regimul comunist.
Controverse postdecembriste și eforturi de refacere
Deschiderea post-1989 a adus o efervescență tulbure: recuperarea casei a fost marcată mai întâi de intervenții improprii, începând cu modificări arhitecturale făcute de un proprietar care, deși arhitect, a contrazis principiile proiectului inițial. Cea mai pregnată dispută a fost deschiderea unui restaurant de lux, un gest perceput ca inadecvat pentru o casă care purta atât de bogat o poveste personală și arhitecturală; această funcționare a fost considerată o instrumentalizare lipsită de discernământ a spațiului istoric.
Ulterior, o firmă britanică a inițiat un proiect de restaurare care a readus în prim-plan planurile originale ale arhitecților Alexandru Zaharia și Ioan Giurgea, redând proporțiile, materialele și detaliile definitorii. Acest pas semnificativ a permis așezarea discuției despre Casa Tătărescu pe baze mai mature, evocând o reflecție serioasă asupra patrimoniului interbelic în contextul României contemporane.
Reintegrarea culturală contemporană: EkoGroup Vila
Astăzi, Casa Gheorghe Tătărescu este reinventată ca EkoGroup Vila, un spațiu cultural care nu anulează trecutul, ci îi oferă o continuitate atentă și responsabilă. Transformarea în spațiu cu acces controlat, disponibil prin programări și bilete – detalii disponibile prin contactează echipa EkoGroup Vila – subliniază consecvența între memoria istorică și necesitatea contemporană a utilizării spațiului.
Astfel, vila nu devine un muzeu congelat în timp, ci un punct de întâlnire al istoriei, arhitecturii și culturii actuale, o platformă care revelează vizitatorilor multiplele straturi ale destinului unei case în care au pășit personalități ale epocii ca Nicolae Titulescu, Martha Bibescu sau Regele Carol al II-lea. Casa Gheorghe Tătărescu își confirmă poziția ca un nod vital în rețeaua culturală a capitalei, printr-o prezentare care evită exaltarea sau subaprecierea, extrăgând din fiecare detaliu o semnificație atent nuanțată.
Frequently Asked Questions about Gheorghe Tătărescu și Casa Tătărescu
- Cine a fost Gheorghe Tătărescu?
Politician român esențial al perioadei interbelice și postbelice, Gheorghe Tătărescu a fost prim-ministru de două ori, figură a Partidului Național Liberal, implicat în dinamica politică a României care a navigat între democrație, autoritarism și comunism emergent. - Este Gheorghe Tătărescu aceeași persoană cu pictorul Gheorghe Tattarescu?
Nu. Gheorghe Tătărescu, prim-ministru, este distinct de pictorul Gheorghe Tattarescu, acesta din urmă fiind un artist al secolului al XIX-lea, reprezentant al academismului. - Ce stil arhitectural definește Casa Tătărescu?
Casa este un exemplu de arhitectură interbelică bucureșteană ce îmbină influențe mediteraneene cu elemente neoromânești, concepută de arhitecții Alexandru Zaharia și Ioan Giurgea, cu contribuții artistice semnificative ale sculptoriței Milița Pătrașcu. - Ce rol a avut Arethia Tătărescu în modelarea casei?
Arethia Tătărescu, soția politicianului, a fost o prezență culturală și socială definitorie, supraveghind proiectul arhitectural și asigurând o coerentă exprimare estetică, evitând opulența și accentuând legătura cu valorile familiei și elitei interbelice. - Care este funcția clădirii în prezent?
Casa funcționează sub denumirea de EkoGroup Vila ca spațiu cultural contemporan, cu acces controlat, regenerând memoria istorică fără a o îngheța, facilitând vizitarea prin programări și bilete disponibile pe platforme dedicate.
Explorarea Casei Gheorghe Tătărescu este o invitație la o călătorie în timp, o deplasare subtilă printre spații unde puterea politică și cultura interbelică şi-au găsit expresii în detalii atent calculate. Privind cu luciditate și respect spre trecut, această vilă restaurată ne pune în fața responsabilității prezentului de a păstra și de a integra valorile complexe ale memoriei naționale. Pentru cei interesați, deschiderea acestei case către public este nu doar un prilej de admirație arhitecturală, ci și un exercițiu de reflecție asupra fragilei legături dintre om, epocă și loc.
EkoGroup Vila – Casa Tătărescu restaurată
📍 Strada Polonă nr. 19, Sector 1, București
📞 0771 303 303
📧 corporate@ekogroup.ro
Accesul se realizează exclusiv prin programare prealabilă. Contactează echipa EkoGroup Vila pentru detalii și disponibilitate.